miercuri, 20 februarie 2008

20

Ca toate adolescentele de-o varsta cu mine, imi imaginam scenarii despre cum va fi povestea mea de iubire. Scenariile urmau o cale romantic-siropos-dulceaga, asa cum sunt ele prescrisre de filmele si cartile de aventuri care pot inflacara mintea unei fete. EL, marele El, intra in scena fie ca sa ma salveze dintr-o situatie extrem de riscanta, fie suflecandu-si manecile pentru a descarca un camion plin cu trandafiri, fie frumos si dorit de toate fetele, dar dorindu-ma numai pe mine.
Niciodata nu mi-am inchipuit ca cel care urma sa fie tatal copilului meu va intra in viata mea printr-o simpla atingere. N-a fost un sarut si n-a fost nimic vulgar. Mainile ni s-au atins cu totul intamplator. Nu ne-am tinut de maini. Pur si simplu ne-am atins mainile accidental. Atunci ceva, nevazut, fluid, a inceput sa curga prin sange din varful capului pana in varful degetelor de la picioare. Un fel de ceva electric, muscand placut fiecare particula a corpului si explodand in fiecare celula a trupului meu. Neavand nici atunci, nici acum o definitie clara, o notiune sau o explicatie pentru ceea ce simteam, am reactionat in singura modalitate "fireasca"- am evitat sa-l intalnesc (oricum nu-mi placea, nu era deloc cum trebuia sa fie eroul meu) si nu am povestit nimic cu el despre eveniment o saptamana. Dupa o saptamana a venit la mine si mi-a spus cu o disperare si ingrijorare nedisimulate in glas "Trebuie sa te intreb, nu mai rezist fara sa stiu - ce ai simtit in 20 seara? Eu nu pot sa mi te scot din minte de atunci". Stia!
Nu inteleg nici azi ce ne-a legat atunci si cum ne-a legat. Indiferent ce a fost, se pare ca a fost destul de puternic ca sa ne aduca impreuna. Nu a fost un drum usor intre momentul Alfa si prezent. Am avut si avem luptele si incercarile noastre, asa cum toate familiile le au. Avem insa in noi inceputul, "copilaria" relatiei noastre si suntem, inca, prima si singura iubire a celuilalt.

Cred ca oamenii se indragostesc de multe ori. Starea de indragostire apare fara controlul sau vointa noastra. O privire, un gest, o anumita tonalitate a vocii, o fantezie, un chip, un zambet sunt suficiente sa porneasca o furtuna de fluturi fara sa ai prea mare control sau vreo intentionalitate. Gabriel Garcia Marquez spunea ca "oamenii cred ca nu mai pot sa se indragosteasca pentru ca sunt batrani, cand, de fapt, imbatranesc pentru ca cred ca nu se mai pot indragosti". Iubirea insa implica alegere, implica intentionalitate, implica un fel de angajament nescris de a te dedica si darui unei singure persoane - ALESULUI sau ALESEI. Chiar daca orice iubire incepe cu o indragostire, nu toate indragostirile ajung iubiri. Iubirea e un drum lung, greu si comun asumat. Te poti indragosti de nenumarate ori, si, poate, de mai multe persoane fara sa controlezi mare lucru, dar, cu certitudine, alegi pe cine sa iubesti.

Eu aleg sa-l iubesc pe Flaviu, sotul meu. Am parcurs impreuna un drum care nu a fost si nu este usor, dar aleg sa-l iubesc pe el. Mi-a daruit cele mai minunate daruri din lumea asta toata dragostea lui si, deocamdata:), o fetita.



Niciun comentariu: