luni, 27 august 2007

Mama




Azi e ziua mamei mele...


O sa povestesc puţin despre ea.


Mama s-a născut în Vatra Moldoviţei. A avut o copilărie tristă, a suferit mult.

Nu e de mirare că la un control de rutină, pentru şcoala de şoferi, doctorii i-au găsit blocată o valvă şi o aortă. I-au spus că nu o să poată avea copii şi că dacă nu se operează la Târgu-Mureş (era cel mai apropiat loc unde se făceau operaţii pe cord deschis...) nu va supravieţui mai mult de 5 ani. Copii a avut - două fete, dar de operat nu s-a operat că i-a fost frică să nu rămână fetele fără mamă, dacă operaţia nu mergea bine. Abia după 20 de ani a făcut operaţia, când nu se putea altfel. Obosea şi respira greu dacă urca o treaptă...


Acum mama mea are o valvă mecanică. O aud când intră în cameră şi ştiu că e ea fără să întorc capul să o văd. Inima ei reparată sună ca un ceas mecanic.


Mama mea e la fel ca toate mamele şi e întru totul specială pentru că e mama mea. Se îngrijorează pentru mine şi simte când nu mi-e bine. Pe mama nu pot să o mint pentru că ştie. Ştie când am ceva pe suflet, ştie când mi-e greu şi încearcă să mă mângâie - uneori stângaci, alteori cu pricepere...Împreună cu tata, sunt singurii care m-au iubit vreodată necondiţionat şi când am câştigat, şi când am pierdut, şi când am ştiut să le mulţumesc şi când i-am jignit. Au fost acolo unde am avut nevoie, când am avut nevoie. Credincioşi şi devotaţi, şi uimitor de simpli. Nu ştiu dacă pentru fiica mea, pe care o iubesc cel mai mult pe lume voi şti să fac cât au făcut ei pentru mine.


Mama este omul care ar putea renunţa la tot pentru mine, pentru fetiţa mea dragă. E şi persoana pe care sunt exagerat de invidioasă pentru atenţia Anei. Poate pentru că în inima mea mă tem că nu voi fi niciodată la fel de pricepută ca mamă.


Mama face pentru mine tot binele din lume fără să aştepte şi, câteodată, fără să primească nimic în schimb. Dimpotrivă. Nu sunt o fiică bună. Mă gândesc acum cât timp petrec la serviciu să explic unor copii răsfăţaţi de ce am ales o jucărie şi nu alta, de ce am ales să primească jucăria lunea şi nu joia (!?!..) să îi întreb dacă sunt mulţumiţi, dacă sunt bine...Când vin acasă obosită, hărţuită, pe mama nu-mi mai amintesc să o întreb nici cum i-a ieşit coagulograma sau cum se simte sau ce o doare sau dacă i-a mai curs sânge din nas (semn că medicamentele pe care le ia pe viaţă, după operaţie, nu-şi fac treaba şi ceasul mecanic din piept nu mai bate ordonat şi harnic...). Mai mult, de multe ori e primul om pe care îmi vărs nervii, pentru că în rest nu e voie să îmi ies din fire, ca să nu se supere răsfăţaţii...Răsfăţaţii au grija lor, le pasă de ei înşişi, de pătrăţelul din care ca într-un joc de şotron, nu-şi permit să iasă. Mama are grija mea şi, mai important, are grija Anei. Ei îi pasă de mine, de Ana. Mama se dăruie fără limite, fără reţinere ca să ne fie nouă (mie, lui Flaviu, Anei) un pic mai bine. Folosesc o balanţă măsluită...Mi-e ruşine de mine ca fiică...


Dar azi e ziua ei. Azi şi de azi înainte am balanţă nouă.


Am aşteptat să adoarmă Anuca şi i-am făcut un tort. Cum m-am priceput eu mai bine. La un moment dat, s-a trezit Ana. Am luat-o cu mine, în bucătărie. O ţineam pe un braţ şi cu mâna cealaltă întindeam crema cu cuţitul. Ana s-a aplecat şi şi-a vârât pălmuţa ei micuţă în crema proaspăt întinsă. M-am necăjit la început că era tîrziu (trecuse miezul nopţii) şi nu mai apucam să încep alt tort. Apoi am văzut urma rămasă pe tort. Am zâmbit. Cred că tot tortul nu va avea pentru mama mea valoarea pe care o are urma aceea mică a palmei Anei. Am păstrat "semnătura". Poate prin gesturi mici ca acesta, micuţa şi neştiutoarea Ana, mai şterge-n cer câte-o greşeală pe care o face mama ei faţă de bunica...


La mulţi ani, mama mea dragă!




joi, 23 august 2007

Ana doarme...


Ana doarme

Somnu-i drag de bebeluş

Somn cu vise, somn de pluş.

Printre îngeri şi pitici,

un sughiţ de licurici...


Ana doarme

Somnu-i drag de pruncuşor

Somn cu pace şi cu dor

Doarme bine...Acuşica

O veghează chiar mămica.


Ana doarme

Şi mămica o-nveleşte cu privirea

Şi-i sărută blând dormirea


Lângă Ana adormită

Doarme mama ostenită...