Rugaciunea mamei pentru copii

Rugaciunea mamei catre Sfanta Maria

Maica Sfanta Preacurata,
Vezi ce frumos dorm copiii?
Ei imi sunt averea toata ,
Pentru ei din greu ma zbucium,
Pentru ei traiesc in lume.
Si indur atat noianul
De dureri fara de nume!
I-am culcat, si-acum spre Tine vin,
Ca ei sa nu ma vaza
Si te rog Maicuta Buna
Sa cobori o blanda raza,
Raza bunataii Tale,
Pe frumoasele lor plete
Ca sa n-aibe vise rele
Si nici pleoapele muiete.
Si mi-i fa in zori de ziua,
Cand or fi ca sa se scoale,
Sa-i vad blanzi, cuminti si veseli,
Indreptand spre Tine pasii
Cum se-ndreapta inspre Tine,
Colo-n cer, sus ingerasii.

Mamă

Am două fetiţe minunate.

Ieri eram o fată naivă, luptam pentru un bărbat pe care îl iubeam şi mă trezeam dimineaţa doar pentru momentul în care urma să fim împreună. El fura trandafiri de pe rondourile dintr-un cartier al oraşului în care locuiam. Dezmoştenit de părinţii lui pentru că a ales să mă iubească pe mine, student, fără bani pentru un bilet de troleibuz, străbătea un oraş întreg doar ca să petreacă o clipă alături de mine, să mă privească şi poate, dacă avea noroc, să mă sărute. Ieri.

Azi am două fetiţe minunate. Pe una o cheamă Ana şi pe cealaltă Tincuţa. Ana va avea peste o lună 3 ani, Tincuţa împlineşte azi 5 luni. Ele, fetele mele, m-au ales de mămică. E copleşitor. Lumea mea s-a restrâns între pereţii apartamentului în care locuiesc. La fel şi temele de gîndire, de discuţie. Constat o oarecare stângăcie pe care n-o aveam înainte. Îmi dau seama că toate discuţiile mele se referă la fetiţe. Indiferent de unde încep, ajung la ele şi orice încercare de a aborda alte teme într-o discuţie cu oameni maturi, mă face să mă simt nesigură. E copleşitor să fii răspunzător pentru viaţa şi creşterea copiilor. Cum verifici dacă ceea ce faci e bine? Multe din deciziile pe care le iei işi vor manifesta consecinţele peste ani de zile...Mă tem în fiecare clipă pentru sănătatea lor fizică, psihică, sufletească. Mă tem de multe lucruri. Altădată săream pe stânci sub care se căsca hăul şi eram convinsă că nu se poate întâmpla nimic rău cu mine sau cu cei pe care-i iubeam. Acum...Mă tem de orice, imaginez scenarii care se termină prost...Nu am mai cunoscut asemenea temeri, dar nici nu am mai iubit aşa cum îmi iubesc fetiţele. Nu este cale de întoarcere de la statutul de mamă. Indiferent ce ai fost înainte, statutul de mamă te obligă. Copiii aceia la a căror venire în lume ai participat, vor purta în suflete primele tale îmbrăţişări, primele vorbe auzite încă din pântec, primele zâmbete. E o mare răspundere. Aproape prea mare.
Lumea mea mică dintre pereţii apartamentului în care locuiesc mă strânge, mă înghesuie, mă sufocă, mă înstrăinează, mă anulează. Nu mai sunt nimic altceva în afară de "mamă"...
Tincuţa mă priveşte cu ochii mari şi negri, ochi pe care îi "plănuisem" verzi ca ai mei, şi atunci îmi dau seama: pentru ea, eu sunt toată lumea ei. Mă iubeşte aşa cum sunt şi nu doreşte nimic altceva decît să îi stau aproape. Ana se înghesuie lângă mine dormind. Îmi ia mâna şi o aşează peste trupuşorul ei ca pe o pătură. Sunt acoperişul ei. Ştie că pot s-o apăr de frig, de "fantome", de toate relele lumii. Sunt importantă pentru ele. Nu, nu mi-am pierdut aripile pe care le aveam când săream peste stânci. Le-am împrumutat doar, o vreme. Când fetele vor creşte să primească şi ele trandafiri furaţi, îmi voi recupera aripile pe care le voi ţine întinse tot asupra lor.

"Cine sunt?
Mama."

Şi am două fetiţe minunate.

Are tata doua fete

Are tata doua fete

de Dumitru Matcovschi

Are tata doua fete,
are tata doua zgatii.
Una face numai sotii,
alta face si nazbatii.
Ah, fetele mele, copilele mele!
Sunt doua, ah, doua, sunt doua zorele.
Ah, fetele mele, Ilenele mele!
Sunt doua, ah, doua lumanarele...
Ah, fetele mele, miresele mele!
Sunt doua, ah, doua, sunt doua bezele...
Ah, fetele mele, fecioarele mele!
Sunt doua craite cu draganele...
Si una mi-i draga,
si alta mi-i draga!
Ci numai cu ele
mi-e viata intreaga...
Cu ochii ca focul,
cu parul ca inul...
Ci numai cu ele
intreg mi-e destinul...
Rad cu ele, plang cu ele,
spun brasoave, spun povesti;
au inele, au cercele,
au si taine femeiesti...
Doua iele mititele
are tata, margeluse.
Sunt atat de jucarele,
sunt atat de jucause...

Draga mamii mica...

Acasa, in sfarsit :)

Ana - 1 lună şi 2 săptămâni

Tincuţa - 5 zile

Parcă ar fi surori, nu? :)

Aşteptand-o pe Tincuţa

Pentru că mami e din ce în ce mai obosită şi s-a făcut "maaale maaaale"(încă nu ştiu dacă e surioara din burtică vinovată sau lipsa exerciţiilor fizice - o să ne dăm seama după ce se va naşte surioara mea, Tincuţa) , am luat hotărârea de a posta eu mesaje, o vreme. Pentru cei care nu mă cunosc încă (puţin probabil, dacă eşti deja pe acest blog :) ) daţi-mi voie să mă prezint: eu sunt Ana şi ieri am împlinit 2 ani şi jumătate. Iată o poză cu mine (încă una).

Buun...Acum că ne-am cunoscut să vă spun cam ce facem zilele astea. Mami nu face mare lucru - mai cântă cu mine sau ne mai jucăm diferite joculete care nu presupun mult efort. Noi, in schimb, adică eu, tati şi bunicul am început un proiect important: amenajarea camerei pentru mine şi pentru Tincuţa. Iată şi imagini care dovedesc că se munceşte intens. Întâi bunicul şi tati :).

Muncesc de zor şi unul şi altul. Bunicul din dragoste pentru nepoţele.

Tati din dragoste pentru "fetele lui" cu care deja se mândreşte :).











Bineînţeles că nici eu nu stau degeaba. Atenţia şi ochiul meu critic (moştenite de la mami, evident) sunt necesare.

Când nu lucrez, rămâne aşteptarea şi întrebările "Oare cum o să arate Tincuţa?" "Cum adică mami şi tati mei o să fie mami şi tati şi pentru Tincuţa?" "O să mă iubească la fel mami şi tati?"

Până aflu răspunsurile la întrebările astea grave vă salut pe toţi!
P.S. Şi mami vă trimite câte un pupic mic!

Lucian Blaga

SUFLETE, PRUND DE PĂCATE

Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, păsări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
şi pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară.
Căile-s în tine însuţi.
Iată cerul tău se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi.

Somn de copil :)

Peste pleoapele cazute
Si-asternu somnul un inger...

Sub cortina cea micuţă,
Poartă spre o alta lume,
Te-ai ascuns tu, mămăruţă,
Dar ce vezi acolo, spune?

Tremurand un zbor de flutur
Ce se zbate intre gene
A tradat flori ce se scutur
Din desaga lui Mos Ene...

Un suras cald infloreste
Pe un chip mustind de pace,
Ca lumina potopeşte
Toata lumea mea, dincoace.

Dormi in lumea ta de soare
Unde fugi atat de des
Unde nu este întrebare
Şi nimic nu-i de-nţeles.

Fata tatii

FATA TATII


de Paul Bogdan

Ce mai faci tu frumoasa tatii?

Mi-am întors o clipă ochii de la tine

şi mi-ai sărit aşa,

ca un fluture obraznic,

cu făptura până la umăr.

M-ai luat pe nepregătite.

Eu ăla,

care te duceam pe palmă

şi mai târziu pe umăr,

acum uimit îţi sărut mâna,

frumoasa tatii.

Cu ce gură frumoasă mă trezeai tu nopţile

şi cu ce încăpăţânare mă trezeai din vise.

Visul tatii, vis.

Cum mergeai tu greiere,

împiedicându-te de lumea asta străină

şi se apleca tata să-ţi ţină pasul,

să-ţi ţină mersul ală,

ce te-a dus departe de mine.

Te-ai săltat aşa,

zburând

şi nu te-ai uitat în urmă,

şi mă uit tată după aripile tale,

mă tot uit şi nu le mai văd,

că am îmbătrânit aşa cum îmbătrânesc toţi taţii,

fără să-şi dea seama.

Te-ar ţine tata iar pe palme şi pe umeri,

s-ar trezi tata în toate nopţile

până mi s-o pune cruce la capul ăsta albit.

Că tata-i puternic pentru tine,

un puternic nevolnic acum

când tu îmi eşti departe,

fata tatii.

Zâmbetele :

"[...]Ekman a identificat optsprezece tipuri de zâmbet, toate fiind permutări diverse ale celor cincisprezece muşchi implicaţi. Vom numi numai câteva: un zâmbet jalnic apare chinuit pe un chip nefericit, ca un soi de haz de necaz. Un zâmbet crud arată că persoanei respective îi face plăcere să fie mânioasă şi josnică. Mai este apoi şi zâmbetul trufaş care a fost emblema lui Charlie Chaplin şi care se foloseşte de un muşchi pe care cei mai mulţi oameni nu îl pot mişca în mod deliberat - aşa cum spune Ekman, un zâmbet care "zâmbeşte pe seama celor ce zâmbesc".
Bineînţeles că există şi zâmbete autentice, de plăcere spontană sau amuzament. Acestea sunt zâmbetele care au cele mai mari şanse de a atrage alte zâmbete. Acţiunea aceasta semnalizează lucrarea neuronilor oglindă, care se ocupă de detectarea zâmbetelor şi declanşarea propriului nostru zâmbet. Aşa cum spune un proverb tibetan: "Când îi zâmbeşti vieţii, jumătate din zâmbet este pe chipul tău, iar cealaltă jumătate este pe chipul altcuiva."
Zâmbetele au un avantaj faţă de toate celelalte expresii emoţionale: creierul omenesc preferă chipurile vesele, pe care le recunoaşte mai uşor şi mai rapid decât pe cele cu expresii negative - un efect cunoscut sub numele de "avantajul feţei vesele". Aşa cum sugerează anumiţi neuropsihologi, creierul are un sistem dedicat sentimentelor pozitive, care e mereu gata să intre în acţiune, făcând oamenii să aibă mai des stări pozitive decât negative şi o viziune mai optimistă asupra vieţii."

Goleman, Daniel (2007). Inteligenţa socială.Editura Curtea Veche

Inteligenta emotionala in leadership...

"[...] Dacă o companie se va dovedi suficient de abilă încât să supravieţuiască surprizelor de mâine depinde în mare măsură de liderii ei - în special echipa de top -, care trebuie să aibă abilitatea de a-şi administra propriile emoţii în faţa unor schimbări drastice. Atunci când cota de piaţă se erodează sau profiturile scad vertiginos, liderii pot intra în panică, iar temerile lor pot alimenta refuzul de a accepta realitatea - recurgând la artificiul inutil că "totul este bine" - sau soluţiile pripite şi prost concepute. Ei pot apela, de exemplu, la măsuri de reducere a costurilor, care se concentrează asupra oamenilor pe care îşi pot permite să-i piardă, în loc să se concentreze asupra celor pe care este vital să-i păstreze. Anxietatea contracarează abilitatea creierului de a înţelege şi de a reacţiona; atunci când teama perturbă capacitatea liderului de a lua decizii, o întreagă organizaţie se poate prăbuşi.
Liderii dotaţi cu inteligenţă emoţională ştiu cum să-şi gestioneze emoţiile perturbatoare, astfel încât să-şi poată păstra concentrarea şi să gândească limpede sub presiune. Ei nu aşteaptă ca o situaţie de criză să catalizeze nevoia de schimbare; rămân flexibili, adaptându-se la noile realităţi înaintea celorlalţi, în loc să reacţioneze pur şi simplu la criza de moment. [...]"

Goleman, Daniel, Boyatzis, Richard & McKee, Annie (2005). Inteligenţa emoţională în leadership. Editura Curtea Veche

Soţului meu

Ce se născu-ntre noi dintr-o îmbrăţişare,
Iubite, nu se naşte oricând şi-n fiecare,
Căci ne-am făcut din braţe şi cer, şi adăpost
Şi unul lângă altul avem în lume rost.

Eu m-am simţit acasă şezând la pieptul tău
Şi tu mi-ai fost alături atunci când mi-a fost greu.
Sunt fericită azi că ţi-am jurat iubire
Cât poposim aici şi în nemărginire.

Alături să parcurgem drum lung şi luminos
Şi să iubim trăind şi să trăim frumos
Să facem sărbătoare din dulcile-ntâlniri
Copiii să ne fie peceţi peste iubiri.

Te iubesc de nu-i adevărat!