Esti bun Doamne
de Radu Gyr
Eşti Doamne bun, eu pământean şi rău
Şi-n dragoste nu-ţi semăn, nici in milă.
Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău
de par dospit din cer nu din argilă.
Nu ţi-am râvnit nici razele subţiri,
Nici tălpile străpunse de piroane.
Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri
şi-ţi tot îngân osânda din icoane.
Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut
şi de-nvieri pe care nu le-aş cere,
nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut
sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere?
Cu necerşită slavă mă încarci
Şi-n cuie, când sfinţenia mă frânge
Oftând mă uit la rănile-mi prea largi
Şi-ţi cresc alături, sânge lângă sânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu