"Pornind de la mecanismele de baza ale funcţionării cognitive, psihologia (Beck, 1976, Ellis, 1962) propune o perspectivă care acoperă un segment larg al populaţiei. Astfel, putem avea un număr nelimitat de dorinţe; ceea ce contează este modul în care le formulăm! Unii dintre noi uită că nu sunt dumnezei (şi că dorinţa noastră exprimată în cuvânt nu devine automat realitate) şi, pornind de la dorinţe fac un salt metafizic şi ajung să considere că dacă ei doresc ceva, atunci acel ceva trebuie cu necesitate să se întâmple. Raţional ar fi să ne dorim cât mai multe lucruri, dar să nu uităm că simplul fapt că ne dorim ceva, oricât de mult, nu înseamnă că acel lucru trebuie să se întâmple.[...]
Plastic spus, sfânta treime a nebuniei este formată din: (1) eu trebuie cu necesitate...(de exemplu, să reuşesc, să fiu primul); (2) ceilalti trebuie cu necesitate...(de exemplu, să mă respecte); (3) viaţa trebuie cu necesitate...(de exemplu, să fie dreaptă). Dacă am flexibiliza şi am transforma acest stil absolutist în unul preferenţial - (1)eu prefer şi fac tot ceea ce depinde de mine...(de exemplu, să reuşesc, să fiu primul); (2) mi-ar plăcea şi fac tot ceea ce depinde de mine ca ceilalţi...(de exemplu, să mă respecte); (3) mi-ar plăcea şi fac tot ceea ce depinde de mine ca viaţa...(de exemplu, să fie dreaptă) -, atunci mare parte a psihopatologiei ar fi eliminată"
Dan David - Psihologie clinică şi psihoterapie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu