Acasa, in sfarsit :)

Ana - 1 lună şi 2 săptămâni

Tincuţa - 5 zile

Parcă ar fi surori, nu? :)

Aşteptand-o pe Tincuţa

Pentru că mami e din ce în ce mai obosită şi s-a făcut "maaale maaaale"(încă nu ştiu dacă e surioara din burtică vinovată sau lipsa exerciţiilor fizice - o să ne dăm seama după ce se va naşte surioara mea, Tincuţa) , am luat hotărârea de a posta eu mesaje, o vreme. Pentru cei care nu mă cunosc încă (puţin probabil, dacă eşti deja pe acest blog :) ) daţi-mi voie să mă prezint: eu sunt Ana şi ieri am împlinit 2 ani şi jumătate. Iată o poză cu mine (încă una).

Buun...Acum că ne-am cunoscut să vă spun cam ce facem zilele astea. Mami nu face mare lucru - mai cântă cu mine sau ne mai jucăm diferite joculete care nu presupun mult efort. Noi, in schimb, adică eu, tati şi bunicul am început un proiect important: amenajarea camerei pentru mine şi pentru Tincuţa. Iată şi imagini care dovedesc că se munceşte intens. Întâi bunicul şi tati :).

Muncesc de zor şi unul şi altul. Bunicul din dragoste pentru nepoţele.

Tati din dragoste pentru "fetele lui" cu care deja se mândreşte :).











Bineînţeles că nici eu nu stau degeaba. Atenţia şi ochiul meu critic (moştenite de la mami, evident) sunt necesare.

Când nu lucrez, rămâne aşteptarea şi întrebările "Oare cum o să arate Tincuţa?" "Cum adică mami şi tati mei o să fie mami şi tati şi pentru Tincuţa?" "O să mă iubească la fel mami şi tati?"

Până aflu răspunsurile la întrebările astea grave vă salut pe toţi!
P.S. Şi mami vă trimite câte un pupic mic!