"[...]Ekman a identificat optsprezece tipuri de zâmbet, toate fiind permutări diverse ale celor cincisprezece muşchi implicaţi. Vom numi numai câteva: un zâmbet jalnic apare chinuit pe un chip nefericit, ca un soi de haz de necaz. Un zâmbet crud arată că persoanei respective îi face plăcere să fie mânioasă şi josnică. Mai este apoi şi zâmbetul trufaş care a fost emblema lui Charlie Chaplin şi care se foloseşte de un muşchi pe care cei mai mulţi oameni nu îl pot mişca în mod deliberat - aşa cum spune Ekman, un zâmbet care "zâmbeşte pe seama celor ce zâmbesc".
Bineînţeles că există şi zâmbete autentice, de plăcere spontană sau amuzament. Acestea sunt zâmbetele care au cele mai mari şanse de a atrage alte zâmbete. Acţiunea aceasta semnalizează lucrarea neuronilor oglindă, care se ocupă de detectarea zâmbetelor şi declanşarea propriului nostru zâmbet. Aşa cum spune un proverb tibetan: "Când îi zâmbeşti vieţii, jumătate din zâmbet este pe chipul tău, iar cealaltă jumătate este pe chipul altcuiva."
Zâmbetele au un avantaj faţă de toate celelalte expresii emoţionale: creierul omenesc preferă chipurile vesele, pe care le recunoaşte mai uşor şi mai rapid decât pe cele cu expresii negative - un efect cunoscut sub numele de "avantajul feţei vesele". Aşa cum sugerează anumiţi neuropsihologi, creierul are un sistem dedicat sentimentelor pozitive, care e mereu gata să intre în acţiune, făcând oamenii să aibă mai des stări pozitive decât negative şi o viziune mai optimistă asupra vieţii."
Goleman, Daniel (2007). Inteligenţa socială.Editura Curtea Veche
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu